Cu toții am trăit momente în care presupunerile noastre despre ceea ce gândește o altă persoană s-au dovedit a fi adevărate. În egală măsură, au existat situații în care am fost foarte siguri că am citit corect o persoană, pentru ca mai târziu să realizăm că ne-am înșelat amarnic. Uneori învățăm pe propria piele că am fost mințiți cu bună-știință și nu ne vine să credem că am fost păcăliți... decât în clipa în care e deja prea târziu. Cel mai probabil, în aceste situații ne-am bazat pe capacitatea noastră de a citi corect limbajul corporal al celorlalți. Știrile și rețelele sociale sunt ticsite de titluri-momeală, articole și ghiduri pentru descifrarea limbajului corporal, care ne propun soluții simple și rapide pentru a putea identifica dintr-o singură privire cele mai ascunse gânduri ale unei persoane. De exemplu, dacă cineva își încrucișează brațele înseamnă că nu îi place ceea ce îi spun. Dacă își ține vârfurile picioarelor îndreptate într-o altă direcție, în mod cert este mai atras de altcineva din încăpere. S-a frecat la nas, deci nu e un mincinos prea bun. Problema este că, deși uneori o „citire rapidă“ a limbajului corporal al unei persoane poate să ne dezvăluie adevărul despre ceea ce gândește, de cele mai multe ori interpretările noastre de moment se dovedesc a fi incorecte și ajungem să ne facem o părere greșită.

Cu puțin noroc, există șanse de doar cincizeci la sută să avem dreptate. Totuși, cei cu experiență în citirea și interpretarea limbajului corporal au descoperit că eficiența cu care pot descifra gândurile oamenilor crește vertiginos atunci când folosesc procese probate și de încredere. Iată o poveste a unei persoane care, prin natura profesiei sale în domeniul siguranței publice, trebuia să citească mereu corect limbajul corporal, să examineze comportamente, să tragă concluzii bine documentate și apoi să probeze acuratețea raționamentului său în descoperirea adevărului. Citind ceea ce urmează, întreabă-te în ce măsură ai avea încredere în abilitățile tale de a citi limbajul corporal într-o astfel de situație extrem de stresantă, în care miza este prinderea unui criminal. Colegul și prietenul nostru Paul Nadeau a profesat ca polițist criminalist și examinator specializat în testarea prin poligraf, având o experiență de douăzeci și cinci de ani în anchete judiciare, inclusiv în investigații de omucidere — cu alte cuvinte, este un detector de minciuni profesionist. Paul descrie poligraful ca fiind un instrument care poate detecta „cea mai mică modificare fiziologică din corpul unei persoane; astfel de modificări pot apărea atunci când cineva devine anxios ca urmare a unui răspuns mincinos la o întrebare clară“. În calitate de examinator care folosea poligraful, Paul trebuia să înregistreze și să analizeze nivelul de stres arătat de o persoană în timp ce aceasta răspunde la un set de întrebări, pentru a-i putea identifica răspunsurile false. Paul menționează că, în mod evident, indivizii care își dau acordul să participe la o examinare cu poligraful pot avea deja o stare anxioasă, mai ales atunci când sunt anchetați de poliție.

Examinatorii știu că, dacă persoana interogată este conectată la aparatul poligraf fără un preambul, există șanse foarte mari ca rezultatul testului să fie unul „fals pozitiv“, adică persoana interogată poate părea că minte, deși de fapt ea spune adevărul. „Înainte să conectez un suspect la poligraf, încerc mai întâi să îl aduc într-o stare mai calmă, mai relaxată. Și nu mă opresc aici — urmăresc orice mișcare pe care acesta o face. Rețin instantanee ale aspectului fizic și caut să observ modificările acestuia, mai ales atunci când îndrept ușor discuția spre obiectul anchetei.“ Paul ne-a povestit o situație reală, un caz de omucidere în care un membru al unei bande fusese găsit mort pe teritoriul bandei rivale, în urma a trei plăgi prin înjunghiere în inimă. Teoria era că membrii bandei rivale încercaseră să transmită un mesaj puternic: „Nu ne călcați teritoriul — altfel...“. Toți membrii bandei rivale erau suspecți și, deloc surprinzător, toți au negat comiterea crimei, cerându-se ulterior efectuarea unui test-poligraf.