Bucură-te, Marie, cea plină de har”, cântă Gabriel, îngerul trimis să vestească Mariei maternitatea sa feciorelnică. Aceasta este prima salutare a cerului, adresându-se pământului, în Evanghelii. „Eu ştiu că tu eşti frumoasă”, strigă Avraam, slăvind pe Sara, soţia sa. Acesta este primul cuvânt adresat de un bărbat unei femei în Sfânta Scriptură. Frumuseţe, plenitudine de har, maternitate, „slavă a bărbatului”, va spune Sfântul Apostol Pavel, dar şi „slavă a lui Dumnezeu” va adăuga el într-un registru mai subtil. Aceasta este femeia pe care aş vrea să o omagiez în aceste pagini, eu, care sunt la rândul meu femeie, purtând lăuntric o asemenea frumuseţe, dar câteodată mult întristată pentru că nu reuşesc să o aduc pe lume!

Spunând aceste lucruri, ating deodată trei niveluri ale femininului: – femeia care sunt în planul biologic; – femininul ca „cealaltă parte a lui Adam”, cea a interiorităţii bărbatului şi femeii, despre care va da mărturie această carte; – şi, de asemenea, femininul umanităţii întregi (bărbaţi şi femei) în raport cu Dumnezeu. Umanitatea este „slava lui Dumnezeu” pe care Cuvântul o aşază drept cunună a Creaţiei, în acel „Tu” născut din „Eu”-l dumnezeiesc chiar din prima literă a lui Bereșit. Bereșit este cartea Genezei, numită astfel în ebraică după cuvântul cu care începe şi despre care Tradiţia ne asigură că el conţine totalitatea Legii (Torah). La rândul său, acest cuvânt (Bereșit), după cum mărturiseşte aceeaşi Tradiţie, încredinţează taina sa primei litere – beit. Litera beit deschide şi învăluie Cartea noastră sacră. Ea este „Tu”-ul care a ţâşnit din „gura” dumnezeiască asemenea unei seminţe de iubire ce se dăruie „altuia”, care nu-şi poate dobândi alteritatea decât întrerupând infinitul lui Dumnezeu! Dar, o, minune, ea este ruptură şi non-ruptură! Însămânţată de El, ea poartă infinitudinea sa; creată, ea este matricea Necreatului; faţă de El, Cel Unul, şi pătrunsă de El, ea este „doi”; ea este, de asemenea, supusă dualităţii; constituită din poli opuşi şi complementari, neavând nici unul putinţa de a exista fără celălalt, ea este recapitulată în bărbat şi femeie.