Care este distanţa de la Psihologia mulţimilor până la Era maselor?

 În veacul care a trecut de la apariţia, în 1895, a cărţii lui Gustave Le Bon, La psychologie des foules, varii universităţi şi institute, mulţi specialişti în sociologie şi ştiinţe politice au dezbătut şi au oferit interpretări ale factorilor de ordin psihosociologic care deţin un rol important în evenimentele majore din secolele XX şi XXI. Nu avem suficient spaţiu în acest text introductiv pentru a inventaria şi a face o analiză transversală a modificărilor de abordare a domeniului psihologiei mulţimilor şi/sau a maselor. Pentru a pune într-o ecuaţie interpretativă diacronică tezele lui Gustave Le Bon din Psihologia mulţimilor, este de interes totuşi să selectăm din productele câmpului reflecţiei ştiinţifice acele cazuri care se nutresc din cartea fondatoare a psihosociologiei. De altfel, încă din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-iea, comportamentul colectiv a devenit obiect de cercetare pentru şcolile italiană (Vilfredo Pareto şi Scipio Sighele), germană (Wilhelm Wundt, Moritz Lazarus) şi franceză (Gustave Le Bon şi Gabriel Tarde). O primă bornă, în 1891, este lucrarea La folia delinquente [ Mulţimea criminală] de Scipio Sighele, care, sub influenţa speculaţiilor darwiniste ale lui Cesare Lombroso şi a pozitivismului lui Auguste Corupte, califica manifestările mulţimii drept patologice, iar indivizii cu o anumită fragilitate psihică drept victime sigure ale „microbului mulţimii" Doar patru ani mai târziu, în 1895, Gustave le Bon analizează în Psihologia mulţimilor esenţa transformărilor sociale, coroborând-o cu ideea imitaţiei prin contagiune de la Gabriel Tarde. Concepţia lui Tarde despre opinia publică, public, mulţime se formează în arealul teoretic mai larg al imitaţiei (teorie dezvoltată în Les Lois de l 'imitation ), unde credinţele şi dorinţele funcţionează în regim de energie motivaţională pentru individ: toate credinţele 8 Psihologia mulţimilor sunt motivante, iar dorinţele sunt cele care le alimentează. Societatea nu apare decât datorită imitaţiei, care pentru Tarde se propagă în unde concentrice, în jurul modelului. De aceea, sfera socialului posedă limitele de inducţie a undei imitative, întreţinute de contagiunea faptelor de viaţă cu ecou în psihologia colectivă. Conjuncţia între Sighele şi Tarde este, pentru Gustave Le Bon, sursa modificărilor comportamentului individului în starea de mulţime iar înţelegerea fenomenului este un imperativ dictat de convingerea că masele avansează vertiginos în avanscena istoriei. Astfel, demersul său ştiinţific pleacă de la certitudinea că prezentul tranzitoriu şi anarhic - şi nu este vorba numai despre Franţa sfârşitului de secol al XIX-iea ci despre întreaga Europă - ne obligă să participăm la un continuu proces de demistificare a credinţelor tradiţionale, de ruinare a edificiului civilizaţiei întemeiat de antecesori, iar „acţiunea mulţimilor rămâne singura forţă pe care nimic nu o ameninţă şi al cărei prestigiu creşte mereu" Decretează chiar schimbarea de paradigmă: ,,Era în care intrăm va fi cu adevărat era mulţimilor." 1 Conceptul de mulţime, înţeles ca o reuniune aleatorie sau organizată de indivizi, subsumează mai multe particularităţi susceptibile să suporte o analiză psihologică. Mulţimile se caracterizează prin impulsivitate, incapacitate de a raţiona, irascibilitate, absenţa discernământului şi a spiritului critic, precum şi prin exagerarea emoţiilor. Le Bon identifică un suflet colectiv, care mobilizează şi omogenizează indivizii. Paradigma lansată de acesta - individul din mulţime se comportă, gândeşte într-un mod cu totul diferit de felul în care ar gândi individual şi tratarea mulţimii ca o entitate psihologică unitară - a dominat reflecţiile psihologice ulterioare. Primul mare critic al lui Le Bon este Sigmund Freud, care, în Massenpsychologie und Jch-Analyse [Psihologia maselor şi analiza eului] (1921 ), explică psihologia colectivităţilor pe baza transformărilor în psihologia indivizilor, iar elementele de psihologia maselor sunt folosite pentru cercetarea structurii psihice a individului.