Deoarece bunăvoinţa publicului mi-a îngăduit ca o ediţie neobişnuit de amplă din Erewhon să fie epuizată într-un interval foarte scurt, am folosit prilejul oferit de o ediţie secundă pentru a face cîteva îndreptări necesare şi a adăuga cîteva pasaje în locurile unde am fost încredinţat că ar fi mai adecvată introducerea lor; aceste pasaje sînt puţine la număr şi am intenţia, bine stabilită, de a nu mai retuşa niciodată lucrarea. Poate că-mi va fi îngăduit să spun două-trei cuvinte aici, în legătură cu Rasa viitorului, carte al cărei succes s-a considerat în mod aproape unanim că a determinat apariţia lui Erewhon. Această părere este greşită, deşi constituie o eroare absolut firească.

Realitatea este că elaborarea lui Erewhon era terminată, cu excepţia ultimelor douăzeci de pagini şi a două-trei fraze inserate din loc în loc în cuprinsul volumului, înainte de a fi apărut primul anunţ cu privire la Rasa viitorului. Cînd un prieten mi-a atras atenţia asupra unuia dintre primele anunţuri şi mi-a sugerat că se referă, probabil, la o lucrare avînd un caracter similar cu a mea, am dus Erewhon la o bine cunoscută casă editorială, la 1 mai 1871, şi am încredinţat manuscrisul editorilor, lăsîndu-l la aprecierea lor. Apoi, plecînd în străinătate, am aflat ca editorii menţionaţi respingeau manuscrisul, pe care l-am lăsat în plata Domnului vreo şase-şapte luni, timp în care, aflîndu-mă într-o regiune a Italiei cam uitată de lume, n-am văzut nici vreo recenzie a volumului Rasa viitorului, nici vreun exemplar al lucrării. La înapoierea mea în ţară, mam ferit intenţionat să arunc vreo privire asupra acestei cărţi, pînă cînd n-am trimis la tipografie ultimele mele şpalturi. După aceea am citit-o cu multă plăcere, dar am fost cu adevărat surprins de numeroasele mici puncte de asemănare existente între cele două lucrări, în pofida deplinei lor independenţe. Regret că recenzenţii au fost înclinaţi, în unele cazuri, să trateze capitolele mele despre maşini drept o încercare de a reduce la absurd teoria domnului Darwin.

Nimic nar putea fi mai străin de intenţiile mele şi puţine lucruri mi s-ar părea mai dezgustătoare decît vreo tentativă de a-mi bate joc de domnul Darwin; trebuie să mărturisesc ca eu însumi port răspunderea pentru această răstălmăcire, întrucît, deşi eram sigur că intenţia mea nu-şi va atinge ţelul, am preferat totuşi să nu scad interesul capitolelor explicîndu-le, deoarece ştiam foarte bine că teoria domnului Darwin nu va avea de suferit nici un fel de prejudicii. Problema era în ce măsură îmi dă mîna să las să se creadă, în mod greşit, că aş rîde de unele idei faţă de care mărturisesc cea mai profundă admiraţie. Sînt totuşi mirat că nici unui recenzent nu i-a trecut prin minte cartea căreia i s-ar potrivi în modul cel mai firesc asemenea exemplu de specioasă folosire a analogiei; şi nici nu voi menţiona aici titlul acestei cărţi, deşi îmi închipui că aluzia făcută va fi suficientă. Cîteva persoane ale căror opinii le respect au socotit că tăgăduiesc oamenilor răspunderea pentru acţiunile săvîrşite de ei. Cel care profesează asemenea părere este un duşman care nu merită cruţare. Îmi închipuisem că am fost de-ajuns de explicit, dar la capitolul despre Nemulţumiţi am făcut cîteva adaosuri, care sper că vor împiedeca orice eroare ulterioară.