Cuvânt-înainte

După șaizeci de ani de la moartea autorului, iată că e publicat un roman inedit al lui Céline, a cărui acțiune se desfășoară în timpul Marelui Război și care se referă exact la rănile suferite de el atunci și la urmările lor. Cele două sute cincizeci de file au fost semnalate, cu titlul Război, de Céline însuși, într-o scrisoare adresată editorului său Robert Denoël, datată 16 iulie 1934: „M-am hotărât să public Moarte pe credit, prima carte, anul următor Copilărie, Război, Londra“. Cartea este, în egală măsură, o povestire și un roman. O povestire care, pagină după pagină, devine din ce în ce mai mult roman. La începutul cărții, Céline povestește cum, grav rănit la brațul drept și foarte probabil și la cap, pe 27 octombrie 1914, pe când se afla în Belgia, la Poelkapelle, își pierde din când în când cunoștința, e căzut la pământ și plin de sânge, în jurul lui e plin de morți, moare de foame și de sete, până când, în sfârșit, reușește să se ridice.

Paginile acestea au o încărcătură de adevăr care ne face să ne gândim că e vorba de relatarea unor amintiri veritabile, inclusiv în scena în care îi vine în ajutor un soldat englez, cu care vorbește englezește și datorită căruia reușește să ajungă la liniile armatei noastre. Într-o scrisoare pe care i-a trimis-o pe 15 noiembrie 1914 fratelui său Charles, tatăl lui Louis Destouches scria: A fost lovit la Ypres în momentul în care, aflat în prima linie, transmitea unui colonel de infanterie ordinele venite de la divizie. Glonțul care l-a atins prin ricoșeu era deformat și turtit în urma primului șoc; avea bavuri de plumb și asperități care i-au provocat o rană destul de mare, iar osul brațului drept a fost fracturat. Glonțul i-a fost scos cu o zi înainte de a fi putut noi să ajungem la căpătâiul lui; n-a vrut să fie adormit și a suportat cu mult curaj dureroasa extracție. În aceeași scrisoare, Ferdinand Destouches mai scria că fiul lui a trebuit să meargă pe jos șapte kilometri până a întâlnit al doilea eșalon de ambulanțe, unde i s-a îngrijit brațul fracturat. „Trebuia să plece cu un convoi de la Ypres la Dunkerque, dar n-a putut să meargă până la capăt, atât de mari îi erau durerile, a fost nevoit să coboare la Hazebrouck, unde un ofițer englez l-a condus la Crucea Roșie.“