Tiparele care acționează în viețile noastre pot să pară adeseori misterioase, lipsite de noimă, ba chiar incoerente, asta dacă ne dăm seama de ele. Dacă avem răbdare, însă, de cele mai multe ori ni se va dezvălui o logică magnifică. Povestea felului în care am ajuns să scriu prefața acestei cărți este un excelent exemplu care demonstrează această teorie. Demult, tocmai în 1990, am publicat prima mea carte, intitulată Iron Man Family Outing: Poems about Transition into a More Conscious Manhood. Am avut speranțe mari legate de ea, dar a suferit o serie de eșecuri în mâinile unui editor dezinteresat și lipsit de scrupule. După șase luni de zile, a fost limpede pentru mine că rămăsesem cu 1 500 de exemplare ale unei cărți pentru care părea să nu existe nici cea mai mică fărâmă de interes. Cu inima sfâșiată și descurajat, am depozitat cărțile într-un dulap, fără să le scot din cutiile de carton în care fuseseră puse. Am încetat să mai scriu cu scopul de a fi publicat, crezând că nu există nici un fel de preocupare și nici un loc pe această lume pentru ceea ce aveam de împărtășit. Șaptesprezece ani mai târziu, m-am trezit într-o dimi nea ță cu o idee: dacă aș dărui cărțile respective unor oameni care ar putea să le folosească cumva? Dar cui? M-am hotărât să caut pe internet pe cineva care să lucreze cu oameni, supraviețuitori ai abuzului, nepăsării și traumelor din copilărie sau cu oricine ar putea fi interesat de tipul de lucrare pe care o scrisesem. Eram hotărât să ofer cărțile celor care ar fi putut să le facă să ajungă acolo unde era nevoie, ajutându-i pe alții să se vindece, adică exact intenția mea inițială atunci când o scrisesem, fără să îmi pese dacă urma să renunț și la ultimul exemplar în acest scop. În urma documentării făcute, am alcătuit o listă de nume și de adrese și am trimis câte o scrisoare scurtă fiecărei persoane în care mi-am descris cartea, oferindu-mă să le trimit câte un exemplar gratuit. Inițial, am trimis scrisori în plicuri cât se poate de reale. Am făcut asta vreme de jumătate de an, după care am trecut la e-mail-uri. La vremea respectivă nu aveam nici pagină de internet și nici nu eram o persoană publică. Eram un individ complet necunoscut, care încerca să doneze un volum vechi de 17 ani de care nu auzise nimeni niciodată. Ross Rosenberg a fost cel care a primit una dintre scrisorile mele. Nu-mi amintesc cu exactitate ce am observat în datele sale de contact care m-a făcut să mă gândesc: „El ar putea fi o persoană interesată să primească un exemplar din cartea mea“, dar despre orice ar fi fost vorba, am avut dreptate. Mi-a răspuns, plin de curiozitate, și i-am trimis cartea. Și așa neam cunoscut. În mai puțin de zece ani de când l-am întâlnit pe Ross, s-a transformat dintrun terapeut care lucra într-un cabinet din Buffalo Grove, Illinois, într-un expert recunoscut pe plan internațional în domeniile narcisismului, codependenței, traumei și dependenței sexuale. Este, în prezent, un autor de mare succes. Și-a înființat propriul centru de terapie, precum și o firmă specializată în programe educaționale/de training și seminare cu certificare profesională. Are, de asemenea, și un canal YouTube foarte popular. Pe scurt, a ajuns o persoană cu influență internațională și un lider de opinie în scurta perioadă de când am făcut cunoștință, trimițându-i scrisoarea prin care îi ofeream o carte gratuită în luna ianuarie a anului 2008. Nu vă împărtășesc degeaba toate aceste detalii și iată de ce: trăim într-o lume de oameni răniți. Mulți nici măcar nu știu că sunt răniți sau cum le influențează rănile res pective gândurile, percepțiile, comportamentul și chiar viața. Mulți dintre acești oameni au nu numai capacitatea de a-și vindeca doar propriile răni, dar pot contribui și la vindecarea rănilor celor din jur. Ross este o astfel de persoană. Așa sunt și eu. Ross mi-a spus adesea că lectura cărții mele l-a ajutat să își scrie propria carte, cea de față. O consecință cât se poate de neașteptată a trimiterii acelei scrisori, fără doar și poate, dar una care adeverește magia aparent neintenționată și adesea de nepătruns a acelor tipare pe care le-am menți o - nat la început.