Descarca Frica - O umbra intunecata ce ne insoteste de-a lungul vietii PDF

Conceptul de anxietate se află în centrul teoretizării psihanalitice. Considerată a fi un agent de inhibiţie a Eului si un factor motivator al creării de apărări, anxietatea a , fost meticulos studiată şi catalogată. Multiplele forme ale acesteia includ anxietatea automată, anxietatea-semnal, anxietatea de anihilare, anxietatea psihotică, anxietatea nevrotică, anxietatea de separare, anxietatea de castrare ş.a.m.d. Dacă îi adăugăm fiecăreia dintre aceste forme originile de dezvoltare, fantasmele concomitente şi alterarea consecutivă a Eului, ne putem face o idee cu privire la cât de vastă este prezenţa anxietăţii în literatura psihanalitică. Ar părea chiar că nu ne mai putem opri din a tot vorbi despre anxietate. Cu toate acestea, rar se întâmplă ca pacienţii noştri să folosească acest termen. Vorbesc, în schimb, despre frică. Unul ne imploră să-l vindecăm de frica de câini. Altul prezintă frica de singurătate ca raţionament din spatele rămânerii într-o căsnicie nefericită.

Un altul evită orice activitate sportivă pe baza unei frici de vătămare corporală. Iar un al patrulea trăieşte într-o negare absolută a trecerii timpului, pentru a evita confruntarea cu frica sa de moarte. Lista ar putea continua la nesfârşit, dar cred 19 că ideea principală s-a înţeles. Anxietatea este un construct teoretic separat de experienţă. Ceea ce simt pacienţii noştri este frică. Le face sângele să îngheţe, genunchii, să li se taie, îi ţine treji noaptea. Sau, cel puţin, este vorba despre ceea ce pacienţii noştri definesc ca „frică". Adevărul este, aşa cum va demonstra această colecţie de eseuri, că aceste două concepte - anxietatea şi frica - sunt considerabil suprapuse.