Am numit specia noastră Homo sapiens - omul înțelept. Dar este discutabil cât de bine ne-am ridicat la înălțimea acestui nume. În ultimii 100 000 de ani, noi, Sapiens, am acumulat cu siguranță o putere enormă. Doar enumerarea tuturor descoperirilor, invențiilor și cuceririlor noastre ar umple volume. Dar puterea nu înseamnă înțelepciune, iar după 100 000 de ani de descoperiri, invenții și cuceriri, omenirea s-a împins pe sine într-o criză existențială. Suntem în pragul colapsului ecologic, cauzat de utilizarea greșită a propriei noastre puteri. De asemenea, suntem ocupați cu crearea de noi tehnologii, precum inteligența artificială (AI), care au potențialul de a scăpa de sub controlul nostru și de a ne înrobi sau anihila. Cu toate acestea, în loc ca specia noastră să se unească pentru a face față acestor provocări existențiale, tensiunile internaționale sunt în creștere, cooperarea globală devine mai dificilă, țările stochează arme apocaliptice, iar un nou război mondial nu pare imposibil. Dacă noi, Sapiens, suntem atât de înțelepți, de ce suntem atât de autodistructivi? La un nivel mai profund, deși am acumulat atât de multe informații despre orice, de la molecule de ADN la galaxii îndepărtate, nu pare că toate aceste informații ne-au oferit răspunsuri la marile întrebări ale vieții: Cine suntem noi? La ce ar trebui să aspirăm? Ce este o viață bună și cum ar trebui să o trăim? În ciuda cantității extraordinare de informații de care dispunem, suntem la fel de predispuși la fantezie și iluzie ca și strămoșii noștri. Nazismul și stalinismul sunt doar două exemple recente ale nebuniei în masă care uneori cuprinde chiar și societățile moderne. Nimeni nu contestă faptul că oamenii de astăzi dispun de mult mai multe informații și putere decât în epoca de piatră, dar nu este deloc sigur că ne înțelegem pe noi înșine și rolul nostru în univers mult mai bine. De ce ne pricepem atât de bine să acumulăm mai multe informații și putere, dar reușim mult mai puțin să dobândim înțelepciune? De-a lungul istoriei, multe tradiții au crezut că un defect fatal din natura noastră ne tentează să urmărim puteri pe care nu știm cum să le gestionăm.

Mitul grec al lui Phaethon vorbește despre un băiat care descoperă că este fiul lui Helios, zeul soarelui. Dorind să își dovedească originea divină, Phaethon cere privilegiul de a conduce carul soarelui. Helios îl avertizează pe Phaethon că niciun om nu poate controla caii cerești care trag carul solar. Dar Phaethon insistă, până când zeul soarelui cedează. După ce se înalță mândru pe cer, Phaethon pierde într-adevăr controlul carului. Soarele se abate de la curs, arzând toată vegetația, ucigând numeroase ființe și amenințând să ardă pământul însuși. Zeus intervine și îl lovește pe Phaethon cu un fulger. Omul încrezut cade din cer ca o stea căzătoare, el însuși în flăcări. Zeii reiau controlul asupra cerului și salvează lumea. Două mii de ani mai târziu, când Revoluția Industrială își făcea primii pași și mașinile începeau să înlocuiască oamenii în numeroase sarcini, Johann Wolfgang von Goethe a publicat o poveste de avertizare similară intitulată "Ucenicul vrăjitor". Poemul lui Goethe (popularizat ulterior sub forma unei animații Walt Disney cu Mickey Mouse în rolul principal) vorbește despre un vrăjitor bătrân care lasă un tânăr ucenic să se ocupe de atelierul său și îi dă câteva sarcini de care să se ocupe în absența sa, cum ar fi să aducă apă din râu. Ucenicul decide să facă lucrurile mai ușoare pentru el și, folosind una dintre vrăjile vrăjitorului, vrăjește o mătură să aducă apa pentru el. Dar ucenicul nu știe cum să oprească mătura, care aduce neîncetat din ce în ce mai multă apă, amenințând să inunde atelierul. În panică, ucenicul taie mătura fermecată în două cu un topor, doar pentru a vedea cum fiecare jumătate devine o altă mătură. Acum, două mături fermecate inundă atelierul cu apă. Când bătrânul vrăjitor se întoarce, ucenicul imploră ajutor: "Spiritele pe care le-am invocat, de care nu mai pot scăpa". Vrăjitorul rupe imediat vraja și oprește potopul. Lecția pentru ucenic - și pentru omenire - este clară: nu invoca niciodată puteri pe care nu le poți controla.